PRIMARIA COMUNEI CARPINIS

judetul Timis

PREZENTARE LOCALA

Prima atestare documentara este mentionata intr-o harta a Banatului in 1761 in care se refera ca, in anul 1377, exista o localitate pe un amplasament apropiat fata de actuala localitate cu denumirea de Chepe de Gerdyanos, ca apoi in 1380 sa fie mentionat Chepe de Gertyanus. Aceasta ultima denumire apare intr-o harta publicata in 1778. O alta atestare documentara a localitatii Carpinis, dupa P.Radu si D. Onciulescu in Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800, exista din anul 1387, cand in Banat traia groful horvat, caruia i-a urmat, groful Nicolaie Gara, care avea ajutor pe numitul Petru, feciorul lui Dan si pe cei doi frati ai sai. In anul 1552 localitatea cade prada distrugerilor lui Ahmed Pasa si in urmatorii 214 ani este mentionata in cronici si pe harti ca teritoriu nelocuit. Din 1552 acest teritoriu apartine de cialatul Timisoara cu legislatie turceasca.In urma luptelor austro-turce, in care printul Eugen de Savoia, elibereaza orasul Timisoara in vara anului 1718, fapt pentru care duce la pacea de la Pasarovitz in 21 iulie 1718 si teritoriul actual al Carpinisului, devine domeniul de coroana a familiei de Habsburg. Asezarea populatiei germane pe acest teritoriu a avut loc in timpul celei de-a doua colonizari, pe vremea imparatesei Maria Tereza, 1740 - 1780, colonizarea care s-a derulat intre 1736 - 1771. Vatra vechii comune nu se afla pe actualul amplasament, fiind undeva la 1,5 km spre vest. Ajuns sub dominatia imparatului Austriei in 1718, localitatea se reinfiinteaza cu un numar de 73 de case, locuitorii romani ocupandu-se cu cresterea animalelor si prelucrarea lemnului, dat fiindca in zona existau paduri de carpeni, de unde si deriva denumirii localitatii Carpen-Gyertyan-os. Pasunile si o parte din paduri erau in proprietatea unuia Dobrin Mali, teritoriu ce apartinea unui conte din Bobda. Dupa istoricul austriac Dr. Franz Von Miklosich, comuna s-ar fi numit Grdonovo, iar mai tarziu Grdonova si dupa aceea Gertzonosch. In anul 1766, conform unei ordonante a administratiei statului austriac, comuna a fost desfiintata si amplasata pe teritoriul actual. Aceasta ordonanta s-a datorat faptului ca imparateasa Maria Tereza in anul 1740-1780 a organizat cele doua mari colonizari in acea zona si au fost coordonate de consilierul de administratie Johann Wilhem von Hildebrand,intre anii 1776-1778 au fost colonizate 56 de familii de svabi. Datorita acestui fapt, o parte din populatia romaneasca a emigrat in satele de langa Bazos, iar 47 de familii s-au mutat in noua asezare infiintata.

Viata religioasa< ; In anul 2004 - 26 octombrie, la Carpinis s-a sfintit biserica ortodoxa, care poarta hramul Sf. Dumitru si a avut loc prima ruga a comunei. La Iecea Mica, ruga satului are loc la data de 20 iulie, de Sf. Ilie. Biserica ortodoxa, reprezinta 70% din populatia comunei, urmeaza romano-catolicii si greco-catolicii cu 10%, biserica neoprotestanta (baptista si penticostala), reprezentata prin doua lacase de cult, construite in anul 1995, reprezinta 10% din populatie. Alte culte (adventistii si protestantii) reprezinta cca. 5% din populatie.

      In partea dinspre est sunt inscrise numele celor 9 persoane inmormantate in locul respectiv. In partea istorica a comunei, trebuie de mentionat numarul participantilor si celor cazuti in prima conflagratie mondiala (1914 - 1918) in memoria carora in 1923, in centrul cimitirului local a fost creata o movila de pamant in forma circulara in varful careia pe un piedestal de granit, a fost asezata copia in marime naturala a unui ostas de infanterie cu arma, respectiv cascheta in mana, stand cu fruntea aplecata.Statuia il reprezintă pe cărpinişanul FOLK PETRU ,căzut pe frontul din galiţia .Complexul statuar a fost realizat de catre sculptorul cărpinişan (foarte cunoscut în Germania ,unde este şi stabilit) cu numele de Rotsching Sebastian ,văr primar cu decana de vârstă a Cărpinişului -d-na Katy Rotaru din str. a II a  Pe piedestal este incrustat urmatorul text: Un pios omagiu pentru cei cazuti in luptele marelui razboi 1914 - 1918. Pe movila, circular, sunt asezate 37 monumente funerare din granit, avand incrustate in ele numele, prenumele, anul nasterii, precum si anul si locul decesului celor cazuti. Langa acest monument in anul 1992, prin contributia financiara a cetatenilor emigranti din localitate, in Austria si Germania, a fost ridicat un monument din beton armat, avand prins o placa pe care sunt trecuti cei care au decedat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, trecuti si cei deportatii in Rusia (1945 - 1951), respectiv Baragan (1952 - 1956). In perioada istorica dintre 1700 - 1850 in intreaga Eupora, implicit in aceasta zona bantuiau boli devastatoare ca holera si ciuma, acestea luandu-si partea umana si din comuna Carpinis. Odata cu dezvoltarea stiintelor igienico-sanitare, acest fenomen a fost eradicat si populatia comunei, in memoria celor disparuti in aceste flagele, la intrarea in cimitir a ridicat o movila din pamant, care in partea estica are o cavitate folosita drept capela, movila fiind flancata in partea inferioara, circular, de cripte pentru inhumare. In partea superioara a movilei este amplasata o cruce din fier de circa 3m inaltime, la baza caruia sunt amplasate doua clopote de foarte buna calitate. Acest monument a fost finalizat in anul 1932, avand denumirea de Muntele Kalvar. ;Deasemenea, dupa trecerea molimelor, cetatenii au ridicat troite la intrarile principale din comuna. Astfel in partea de sud langa drumul spre Cenei, se afla troita numita troita ciumei. In partea de nord, langa drumul spre Iecea Mica, respectiv spre vest, catre Jimbolia, se afla o troita numita troita holerei. Comuna Carpinis, in urma evenimentelor din Decembrie 1989, are un erou al acestei revolutii, Daniluc Nicolae, a carei ramasite pamantesti au fost depuse in fata capelei din cimitir fiind ridicat un monument funerar din marmura prin contributia Consiliului Local, totodata fiind ridicata o cruce din marmura de circa 3 m inaltime, in partea de est, spre Timisoara, in memoria celor cazuti in aceasta revolutie. Caracteristici geografice Comuna Carpinis se afla in vestul judetului Timis, la distanta de 28,6 km de municipiul Timisoara si la 15,2 km de Jimbolia - orasul cel mai apropiat si se intinde pe o suprafata de 4,15 kmp, din care 3,31 kmp Carpinisul si 0,84 kmp Iecea Mica. Comuna este formata din doua sate: - Carpinis resedinta comunei - satul Iecea Mica la distanta de 4,5 km de Carpinis. Legatura cu resedinta judetului este asigurata atat pe calea ferata (prin statia CFR Carpinis) cat si pe cale rutiera (dumul national DN59A Timisoara - Jimbolia). Relief Comuna Carpinis, este situata in perimetrul unor vai naturale care fac parte dintr-o veche mlastina care in decursul timpului a fost desecata prin drenari. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zona de campie fertila care face parte din sud-estul Campiei Tisei, facand parte din punct de vedere geomorfologic din depresiunea Panonica, incadrandu-se in complexul aluvionar a carui geomorfologie se datoreaza influentei apelor curgatoare. Altitudinea cea mai inalta este de 84,8 m in nord si cea mai joasa este de 79,7 m in sud, sistem de referinta Marea Baltica. Suprafata relativ neteda a campiei a imprimat apelor curgatoare si a celor in retragere cursuri ratacitoare cu numeroase brate si zone mlastinoase, ceea ce a dus la depuneri de particole cu dimensiuni si fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particole de prafuri si nisipuri care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi in genere separate in functie de marimea fragmentelor de baza. Zona se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor cuaternare, reprezentate de un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200m adancime. Adancimea minima de inghet este la 0,7 m. Solurile din cuprinsul comunei Carpinis au doua componente: - Cernoziomul ciocolatiu progradat, 95% din pamantul arabil ; - Cernoziomul ciocolatiu usor lacovistit , 5% din suprafata agricola. Terenul Carpinisului se afla situat pe un sol foarte fertil, capabil de a da productii foarte mari la toate plantele de cultura. Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In intravilanul localitatii sunt locate 5 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa cimitirul uman) celelalte 3 sunt locate in extremitatile geografice a comunei. Totodata mai sunt inca 2 mari acumulari naturale de apa, una situata in nord si s-a format in urma excavatiilor facute de fabrica de caramida locala si cealalta aflata in est, rezultata in urma unor excavatii mai vechi. Clima Aceasta este temperat continentala, temperatura medie pe anotimpuri este urmatoarea: ;- primavara: +10,8 C - vara: +21,8 C - toamna: +11,8 C - iarna: - 0,6 C. Flora Pe intinsul comunei Carpinis, padurile lipsesc, exista plante caracteristice stepei, plante cu flori, ierboase: - arbori si arbusti: ulm, salcam, dud, otetar, porumbar ; - vegetatie ierboasa: stir, spanac salbatic, ciumafaie, boz, golomat, trifoi alb, trifoi marunt ; - buruieni de cultura: pir gros, ghimparita, barbarosa, palamida, mohor, costei, cimbrisor, cuicusoara, iarba gaiei, vulturica, etc. Fauna Ca reprezentative in domeniul faunei sunt: - rozatoarele, din cauza carora agricultura, deseori, a suferit daune insemnate: popandaul, harciogul, soarecele de camp, catelul pamantului, iepurele. - animalele rapitoare, ca echilibru ecologic sunt si ele prezente: dihorul, vulpea, viezurele, - mamifere mari: caprioara. - pasari cu cuibul pe pamant: ciocarlia, presura, dropia, prepelita, potarnichia. Alte pasari: graurul, prigoria, barza, uliul - reptile : sarpele de casa, soparla Baltile din jurul Carpinisului sunt populate cu: broasca de balta, buhaiul de balta, buratecul; salamandra cu dungi;> - specii de pesti: crapul, carasul, albisoara, stiuca, somnul. insectele sunt reprezentate prin: greieri, cosasi, coropisnite, lacuste, carabusi, gandacul cartofului.1. Geologia şi geomorfologia zonei Comuna Cărpiniş este situată în vestul judeţului Timiş la 28 km distanţă de municipiul Timişoara, la 15 km de oraşul Jimbolia şi la 18 km de Vama Jimbolia la frontiera cu Republica Serbia, la intersecţia DN 59 A cu DJ 693. Din punct de vedere geomorfologic, comuna Cărpiniş, este situată în perimetrul unor văi naturale care fac parte dintr-o veche mlaştină care în decursultimpului a fost desecată prin drenări. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zonă de câmpie fertilă, Câmpia Torontalului, făcând parte din punct de vedere geomorfologic din depresiunea Panonică, încadrându-se în complexul aluvionar a cărui geomorfologie se datorează influenţei apelor curgătoare. Altitudinea cea mai înaltă este de 84,8 m în nord şi cea mai joasă este de 79,7 m în sud, sistemul de referinţă fiind Marea Baltica. Suprafaţa relativ netedă a câmpiei a imprimat apelor curgătoare şi a celor în retragere cursuri rătăcitoare cu numeroase braţe şi zone mlăştinoase, ceea ce a dus la depuneri de particule cu dimensiuni şi fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particule de prafuri şi nisipuri care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi în genere separate în funcţie de mărimea fragmentelor de bază. Zona se caracterizează prin existenţa în partea superioară a formaţiunilor cuaternare, reprezentate de un complex alcătuit din argile, prafuri şi nisipuri, cu extindere la peste 200 m adâncime. Amplasamentul nu este afectat de fenomene fizico-mecanice care să-i pericliteze stabilitatea prin fenomene de alunecare. 2. Hidrografia zonei Cel mai apropiat curs de apă este pârâul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Cărpiniş. În intravilanul localităţii sunt locate 6 acumulări naturale de apă, una în zona aproape centrală (lângă cimitirul uman),una lângă fosta zootehnie CAP, una lângă gara CFR, una lângă silozul de cereale. Celelalte 2 sunt locate în extremităţile geografice a comunei. Una în Nordul localității lângă fosta fabrică de cărămidă și una la ieșirea spre Timișoara . Toate aceste acumulării sunt create artificial, prin excavații pentru fabricarea cărămizilor și a țiglei.. 3 Regimul climatic şi pluviometric Localitatea Cărpiniş se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părţii de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influenţe submediteraneene şi oceanice. Condiţiile climatice din zona Cărpiniş se caracterizează prin următorii parametri: ■ Media lunară minimă: -0,6°C- Ianuarie; ■ Media lunară maximă: +21,8°C- Iulie-August; ■ Temperatura minimă absolută: -35,3°C la data de 24.01.1963; ■ Temperatura maximă absolută: +40,0°C la data de 16.08.1952; ■ Temperatura medie anuală: +10,8°C ; Aflându-se predominant sub influenţa maselor de aer maritim dinspre nord- vest, localitatea Cărpiniş primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare decât cele înregistrare în Câmpia Română. Media anuală a precipitaţiilor, de 580 mm, apropiată de media ţării, este realizată îndeosebi ca urmare a precipitaţiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) şi a celor din lunile noiembrie şi decembrie, când se înregistreză un maxim secundar, reflex al influenţelor climatice submediteraneene. Regimul precipitaţiilor are însă un caracter neregulat cu ani mult mai umezi decât media şi ani cu precipitaţii foarte puţine. Din punctul de vedere al căilor de comunicaţie din zonă, STAS 1709/1 - 90 (Fig. 2) situează amplasamentul în zona de tip climateric I, cu valoarea indicelui de umiditate Im =-20 ...0. 4.Regimul eolian Masele de aer dominante, în timpul primăverii şi verii, sunt cele temperate, de provenienţă oceanică, care aduc precipitaţii semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducând ploi şi zăpezi însemnate, mai rar valuri de frig. Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic şi influenţa ciclonilor şi maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică şi Marea Mediterană, care iama generează dezgheţ complet, iar vara impun perioade de căldură înăbuşitoare. Urmare a poziţiei sale în câmp deschis, dar situat la distanţe nu prea mari de masivele carpatice şi de principalele culoare de vale care le separă în această parte de ţară (culoarul Timiş-Cerna, valea Mureşului etc.), localitatea Cărpiniş suportă, din direcţia nord-vest şi vest, o mişcare a maselor de aer puţin diferită de circulaţia generală a aerului deasupra părţii de vest a României. Canalizările locale ale circulaţiei aerului şi echilibrele instabile dintre centrii barici impun o mare variabilitate a frecvenţei vânturilor pe principalele direcţii. Cele mai frecvente sunt vânturile de nord-vest (13%) şi cele de vest (9,8%), reflex al activităţii anticiclonului Azorelor, cu extensiune maximă în lunile de vară, cu precipitaţii bogate şi viteze medii ale acestora de 3 m/s ... 4 m/s. În Aprilie-Mai, o frecvenţă mare o au şi vânturile de sud (8,4% din total). Celelalte direcţii înregistrează frecvenţe reduse. Ca intensitate, vânturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Un exemplu edificator îl reprezintă amplasarea unei mori de vânt, la sfârșitul secolului XIX, în Cărpiniș în zona fostelor solarii vis a vis de silozul actual. 5.Adâncimea de îngheţ Adâncimea de îngheţ în zona cercetată este de 60 cm ... 70 cm, conform STAS 6054-77. Valoarea maximă a indicelui de îngheţ este I30max = 475, valoarea medie pentru cele mai aspre trei ierni este I3/30max = 425, iar pentru cele mai aspre cinci ierni dintr-o perioadă de 30 ani este I3/30max = 340, conform STAS 1709/1 – 90. Seismicitatea zonei conform COD DE PROIECTARE SEISMICĂ P 100-2013, acceleraţia terenului pentru proiectare la cutremure de pământ cu un interval minim de recurenţă IMR = 100 ani este ag = 0,20 g, iar perioada de colţ este Tc = 0,70 sec.Din punct de vedere tectonic, localitatea Cărpiniş este aşezat într-o arie cu falii orientate est-vest, marcată de existenţa vulcanului stins de la Şanoviţa, precum şi de apele mineralizate din subsolul Timişoarei, cele de la Calacea spre nord şi Buziaş- Ivanda în sud.Din studiile seismologice efectuate începând cu ultimele decenii ale sec. al XlX-lea şi până în prezent, rezultă că Banatul este o regiune cu numeroase focare seismice, care se grupează în două areale: unul în partea de sud-est a regiunii, al doilea în imediata apropiere a oraşului Timişoara. In apropiere de Timişoara se intersectează liniile seismice Periam-Variaş-Vinga în nord-vest şi Radna-Parţa-Şag în sud-est. Un focar secundar se află chiar sub vatra oraşului Timişoara.Zona Timişoara este un centru seismic destul de activ, dar din numeroasele cutremure observate, puţine au depăşit magnitudinea 6 pe scara Richter. Din informaţiile istorice rezultă că înainte de 1901 au fost înregistrate 217 cutremure (cel mai puternic din Timişoara fiind cel din 1879); în perioada 1901-1950 au fost semnalate 129 cutremure, iar în perioada 1951-1999 au fost înregistrate 97 cutremure, provocând pagube minore clădirilor vechi. Cele mai importante mişcări seismice înregistrate au fost cele din 1991 (12 iulie M = 5,7 ; 18 iulie M = 5,6 ; 2 decembrie M = 5,5). Se pare că cel mai puternic cutremur din zona Banat a fost cel din 10 octombrie 1879 de la Moldova Nouă, cu o intensitate de VIII grade pe scara MSK şi numeroase replici.Cutremurele bănăţene sunt caracterizate prin adâncimea mică a focarului (5-15 km), zonă redusă de influenţă în jurul epicentrului, mişcări orizontale şi verticale de tip impuls cu durată scurtă, perioade lungi de revenire în aceeaşi zonă. La aceste tipuri de seisme sunt afectate mai mult structurile rigide (zidărie, diafragme, panouri mari) şi mai puţin cele deformabile (cadre din beton armat sau metalice).