PRIMARIA COMUNEI CARPINIS

judetul Timis

PREZENTARE LOCALA

Comuna Carpinis: Prima atestare documentara este mentionata intr-o harta a Banatului in 1761 in care se refera ca, in anul 1377, exista o localitate pe un amplasament apropiat fata de actuala localitate cu denumirea de Chepe de Gerdyanos, ca apoi in 1380 sa fie mentionat Chepe de Gertyanus. Aceasta ultima denumire apare intr-o harta publicata in 1778. O alta atestare documentara a localitatii Carpinis, dupa P.Radu si D. Onciulescu in Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800, exista din anul 1387, cand in Banat traia groful horvat, caruia i-a urmat, groful Nicolaie Gara, care avea ajutor pe numitul Petru, feciorul lui Dan si pe cei doi frati ai sai. In anul 1552 localitatea cade prada distrugerilor lui Ahmed Pasa si in urmatorii 214 ani este mentionata in cronici si pe harti ca teritoriu nelocuit. Din 1552 acest teritoriu apartine de cialatul Timisoara cu legislatie turceasca.In urma luptelor austro-turce, in care printul Eugen de Savoia, elibereaza orasul Timisoara in vara anului 1718, fapt pentru care duce la pacea de la Pasarovitz in 21 iulie 1718 si teritoriul actual al Carpinisului, devine domeniul de coroana a familiei de Habsburg. Asezarea populatiei germane pe acest teritoriu a avut loc in timpul celei de-a doua colonizari, pe vremea imparatesei Maria Tereza, 1740 - 1780, colonizarea care s-a derulat intre 1736 - 1771. Vatra vechii comune nu se afla pe actualul amplasament, fiind undeva la 1,5 km spre vest. Ajuns sub dominatia imparatului Austriei in 1718, localitatea se reinfiinteaza cu un numar de 73 de case, locuitorii romani ocupandu-se cu cresterea animalelor si prelucrarea lemnului, dat fiindca in zona existau paduri de carpeni, de unde si deriva denumirii localitatii Carpen-Gyertyan-os. Pasunile si o parte din paduri erau in proprietatea unuia Dobrin Mali, teritoriu ce apartinea unui conte din Bobda. Dupa istoricul austriac Dr. Franz Von Miklosich, comuna s-ar fi numit Grdonovo, iar mai tarziu Grdonova si dupa aceea Gertzonosch. In anul 1766, conform unei ordonante a administratiei statului austriac, comuna a fost desfiintata si amplasata pe teritoriul actual. Aceasta ordonanta s-a datorat faptului ca imparateasa Maria Tereza in anul 1740-1780 a organizat cele doua mari colonizari in acea zona si au fost coordonate de consilierul de administratie Johann Wilhem von Hildebrand,intre anii 1776-1778 au fost colonizate 56 de familii de svabi. Datorita acestui fapt, o parte din populatia romaneasca a emigrat in satele de langa Bazos, iar 47 de familii s-au mutat in noua asezare infiintata. Viata religioasa : In anul 2004 - 26 octombrie, la Carpinis s-a sfintit biserica ortodoxa, care poarta hramul Sf. Dumitru si a avut loc prima ruga a comunei. La Iecea Mica, ruga satului are loc la data de 20 iulie, de Sf. Ilie. Biserica ortodoxa, reprezinta 70% din populatia comunei, urmeaza romano-catolicii si greco-catolicii cu 10%, biserica neoprotestanta (baptista si penticostala), reprezentata prin doua lacase de cult, construite in anul 1995, reprezinta 10% din populatie. Alte culte (adventistii si protestantii) reprezinta cca. 5% din populatie. In partea dinspre est sunt inscrise numele celor 9 persoane inmormantate in locul respectiv. In partea istorica a comunei, trebuie de mentionat numarul participantilor si celor cazuti in prima conflagratie mondiala (1914 - 1918) in memoria carora in 1923, in centrul cimitirului local a fost creata o movila de pamant in forma circulara in varful careia pe un piedestal de granit, a fost asezata copia in marime naturala a unui ostas de infanterie cu arma, respectiv cascheta in mana, stand cu fruntea aplecata.Statuia il reprezinta pe carpinisanul FOLK PETRU ,cazut pe frontul din galitia .Complexul statuar a fost realizat de catre sculptorul carpinisan (foarte cunoscut în Germania ,unde este si stabilit) cu numele de Rotsching Sebastian ,var primar cu decana de vârsta a Carpinisului -d-na Katy Rotaru din str. a II a Pe piedestal este incrustat urmatorul text: Un pios omagiu pentru cei cazuti in luptele marelui razboi 1914 - 1918. Pe movila, circular, sunt asezate 37 monumente funerare din granit, avand incrustate in ele numele, prenumele, anul nasterii, precum si anul si locul decesului celor cazuti. Langa acest monument in anul 1992, prin contributia financiara a cetatenilor emigranti din localitate, in Austria si Germania, a fost ridicat un monument din beton armat, avand prins o placa pe care sunt trecuti cei care au decedat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, trecuti si cei deportatii in Rusia (1945 - 1951), respectiv Baragan (1952 - 1956). In perioada istorica dintre 1700 - 1850 in intreaga Eupora, implicit in aceasta zona bantuiau boli devastatoare ca holera si ciuma, acestea luandu-si partea umana si din comuna Carpinis. Odata cu dezvoltarea stiintelor igienico-sanitare, acest fenomen a fost eradicat si populatia comunei, in memoria celor disparuti in aceste flagele, la intrarea in cimitir a ridicat o movila din pamant, care in partea estica are o cavitate folosita drept capela, movila fiind flancata in partea inferioara, circular, de cripte pentru inhumare. In partea superioara a movilei este amplasata o cruce din fier de circa 3m inaltime, la baza caruia sunt amplasate doua clopote de foarte buna calitate. Acest monument a fost finalizat in anul 1932, avand denumirea de Muntele Kalvar. ;Deasemenea, dupa trecerea molimelor, cetatenii au ridicat troite la intrarile principale din comuna. Astfel in partea de sud langa drumul spre Cenei, se afla troita numita troita ciumei. In partea de nord, langa drumul spre Iecea Mica, respectiv spre vest, catre Jimbolia, se afla o troita numita troita holerei. Comuna Carpinis, in urma evenimentelor din Decembrie 1989, are un erou al acestei revolutii, Daniluc Nicolae, a carei ramasite pamantesti au fost depuse in fata capelei din cimitir fiind ridicat un monument funerar din marmura prin contributia Consiliului Local, totodata fiind ridicata o cruce din marmura de circa 3 m inaltime, in partea de est, spre Timisoara, in memoria celor cazuti in aceasta revolutie. Caracteristici geografice Comuna Carpinis se afla in vestul judetului Timis, la distanta de 28,6 km de municipiul Timisoara si la 15,2 km de Jimbolia - orasul cel mai apropiat si se intinde pe o suprafata de 4,15 kmp, din care 3,31 kmp Carpinisul si 0,84 kmp Iecea Mica. Comuna este formata din doua sate: - Carpinis resedinta comunei - satul Iecea Mica la distanta de 4,5 km de Carpinis. Legatura cu resedinta judetului este asigurata atat pe calea ferata (prin statia CFR Carpinis) cat si pe cale rutiera (dumul national DN59A Timisoara - Jimbolia). Relief : Comuna Carpinis, este situata in perimetrul unor vai naturale care fac parte dintr-o veche mlastina care in decursul timpului a fost desecata prin drenari. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zona de campie fertila care face parte din sud-estul Campiei Tisei, facand parte din punct de vedere geomorfologic din depresiunea Panonica, incadrandu-se in complexul aluvionar a carui geomorfologie se datoreaza influentei apelor curgatoare. Altitudinea cea mai inalta este de 84,8 m in nord si cea mai joasa este de 79,7 m in sud, sistem de referinta Marea Baltica. Suprafata relativ neteda a campiei a imprimat apelor curgatoare si a celor in retragere cursuri ratacitoare cu numeroase brate si zone mlastinoase, ceea ce a dus la depuneri de particole cu dimensiuni si fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particole de prafuri si nisipuri care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi in genere separate in functie de marimea fragmentelor de baza. Zona se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor cuaternare, reprezentate de un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200m adancime. Adancimea minima de inghet este la 0,7 m. Solurile din cuprinsul comunei Carpinis au doua componente: - Cernoziomul ciocolatiu progradat, 95% din pamantul arabil ; - Cernoziomul ciocolatiu usor lacovistit , 5% din suprafata agricola. Terenul Carpinisului se afla situat pe un sol foarte fertil, capabil de a da productii foarte mari la toate plantele de cultura. Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In intravilanul localitatii sunt locate 5 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa cimitirul uman) celelalte 3 sunt locate in extremitatile geografice a comunei. Totodata mai sunt inca 2 mari acumulari naturale de apa, una situata in nord si s-a format in urma excavatiilor facute de fabrica de caramida locala si cealalta aflata in est, rezultata in urma unor excavatii mai vechi. Clima Aceasta este temperat continentala, temperatura medie pe anotimpuri este urmatoarea: ;- primavara: +10,8 C - vara: +21,8 C - toamna: +11,8 C - iarna: - 0,6 C. Flora : Pe intinsul comunei Carpinis, padurile lipsesc, exista plante caracteristice stepei, plante cu flori, ierboase: - arbori si arbusti: ulm, salcam, dud, otetar, porumbar ; - vegetatie ierboasa: stir, spanac salbatic, ciumafaie, boz, golomat, trifoi alb, trifoi marunt ; - buruieni de cultura: pir gros, ghimparita, barbarosa, palamida, mohor, costei, cimbrisor, cuicusoara, iarba gaiei, vulturica, etc. Fauna Ca reprezentative in domeniul faunei sunt: - rozatoarele, din cauza carora agricultura, deseori, a suferit daune insemnate: popandaul, harciogul, soarecele de camp, catelul pamantului, iepurele. - animalele rapitoare, ca echilibru ecologic sunt si ele prezente: dihorul, vulpea, viezurele, - mamifere mari: caprioara. - pasari cu cuibul pe pamant: ciocarlia, presura, dropia, prepelita, potarnichia. Alte pasari: graurul, prigoria, barza, uliul - reptile : sarpele de casa, soparla Baltile din jurul Carpinisului sunt populate cu: broasca de balta, buhaiul de balta, buratecul; salamandra cu dungi;> - specii de pesti: crapul, carasul, albisoara, stiuca, somnul. insectele sunt reprezentate prin: greieri, cosasi, coropisnite, lacuste, carabusi, gandacul cartofului 1. Geologia si geomorfologia zonei Comuna Carpinis este situata in vestul judetului Timis la 28 km distanta de municipiul Timisoara, la 15 km de orasul Jimbolia si la 18 km de Vama Jimbolia la frontiera cu Republica Serbia, la intersectia DN 59 A cu DJ 693. Din punct de vedere geomorfologic, comuna Carpinis, este situat in perimetrul unor vai naturale care fac parte dintr-o veche mlastina care in decursul timpului a fost desecata prin drenari. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zona de campie fertila, Campia Torontalului, facand parte din punct de vedere geomorfologic din depresiunea Panonica, incadrandu-se in complexul aluvionar a carui geomorfologie se datoreazainfluentei apelor curgatoare. Altitudinea cea mai inalta este de 84,8 m in nord si cea mai joasaeste de 79,7 m in sud, sistemul de referinta fiind Marea Baltica. Suprafata relativ neteda a campiei a imprimat apelor curgatoare si a celor in retragere cursuri ratacitoare cu numeroase brate si zone mlastinoase, ceea ce a dus la depuneri de particule cu dimensiuni si fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particule de prafuri si nisipuri care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi in genere separate in functie de marimea fragmentelor de baza. Zona se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor cuaternare, reprezentate de un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200 m adancime. Amplasamentul nu este afectat de fenomene fizico-mecanice care sa-i pericliteze stabilitatea prin fenomene de alunecare. 2. Hidrografia zonei Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In intravilanul localitatii sunt locate 6 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa cimitirul uman),una langa fosta zootehnie CAP, una langa gara CFR, una langa silozul de cereale. Celelalte 2 sunt locate in extremitatiile geografice a comunei. Una in Nordul localitatii langa fosta fabrica de caramida si una la iesirea spre Timisoara . Toate aceste acumulari sunt create artificial, prin excavatii pentru fabricarea caramizilor si a tiglei.. 3 Regimul climatic si pluviometric Localitatea Carpinis se incadreaza in climatul temperat continental moderat, caracteristic partii de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influente submediteraneene si oceanice. Conditiile climatice din zona Carpinis se caracterizeaza prin urmatorii parametri: Media lunara minima: -0,6°C- Ianuarie; Media lunara maxima: +21,8°C- Iulie-August; – Temperatura minima absoluta: -35,3°C la data de 24.01.1963; Temperatura maxima absoluta: +40,0°C la data de 16.08.1952; – Temperatura medie anuala: +10,8°C ; Aflandu-se predominant sub influenta maselor de aer maritim dinspre nord- vest, localitatea Carpinis primeste o cantitate de precipitatii mai mare decat cele inregistrate in Campia Romana. Media anuala a precipitatiilor, de 580 mm, apropiata de media tarii, este realizata indeosebi ca urmare a precipitatiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) si a celor din lunile noiembrie si decembrie, cand se inregistreaza un maxim secundar, reflex al influentelor climatice submediteraneene. Regimul precipitatiilor are insa un caracter neregulat cu ani mult mai umezi decat media si ani cu precipitatii foarte putine. Din punctul de vedere al cailor de comunicatie din zona, STAS 1709/1 - 90 situeaza amplasamentul in zona de tip climateric I, cu valoarea indicelui de umiditate Im =-20 ...0. 4.Regimul eolian masele de aer dominante, in timpul primaverii si verii, sunt cele temperate, de provenienta oceanica, care aduc precipitatii semnificative. in mod frecvent, chiar in timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducand ploi si zapezi insemnate, mai rar valuri de frig. Din septembrie pana in februarie se manifesta frecvente patrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, in Banat se resimte puternic si influenta ciclonilor si maselor de aer cald dinspre Marea Adriatica si Marea Mediterana, care iarna genereaza dezghet complet, iar vara impun perioade de caldura nabusitoare. Urmare a pozitiei sale in camp deschis, dar situat la distante nu prea mari de masivele carpatice si de principalele culoare de vale care le separa in aceasta parte de tara (culoarul Timis-Cerna, valea Muresului etc.), localitatea Carpinis suporta, din directia nord-vest si vest, o miscare a maselor de aer putin diferita de circulatia generala a aerului deasupra partii de vest a Romaniei. Canalizarile locale ale circulatiei aerului si echilibrele instabile dintre centrii barici impun o mare variabilitate a frecventei vanturilor pe principalele directii. Cele mai frecvente sunt vanturile de nord-vest (13%) si cele de vest (9,8%), reflex al activitatii anticiclonului Azorelor, cu extensiune maxim in lunile de varƒ, cu precipitatii bogate si viteze medii ale acestora de 3 m/s ... 4 m/s. in Aprilie-Mai, o frecventa mare o au si vanturile de sud (8,4% din total). Celelalte directii inregistreaza frecvente reduse. Ca intensitate, vanturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Un exemplu edificator il reprezinta amplasarea unei mori de vant, la sfarsitul secolului XIX, in Carpinis in zona fostelor solarii vis a vis de silozul actual. 5.Adancimea de inghet in zona cercetarii este de 60 cm ... 70 cm, conform STAS 6054-77. Valoarea maxima a indicelui de inghet este I30max = 475, valoarea medie pentru cele mai aspre trei ierni este I3/30max = 425, iar pentru cele mai aspre cinci ierni dintr-o perioada de 30 ani este I3/30max = 340, conform STAS 1709/ 90. Seismicitatea zonei conform COD DE PROIECTARE SEISMICÄ‚ P 100-2013, acceleratia terenului pentru proiectare la cutremure de pamant cu un interval minim de recurenta IMR = 100 ani este ag = 0,20 g, iar perioada de colt este Tc = 0,70 sec.Din punct de vedere tectonic, localitatea Carpinis este asezat intr-o arie cu falii orientate est-vest, marcata de existenta vulcanului stins de la Sanovita, precum si de apele mineralizate din subsolul Timisoarei, cele de la Calacea spre nord si Buzias- Ivanda in sud.Din studiile seismologice efectuate incepand cu ultimele decenii ale sec. al XlX-lea si pana in prezent, rezulta ca Banatul este o regiune cu numeroase focare seismice, care se grupeaza in doua areale: unul in partea de sud-est a regiunii, al doilea in imediata apropiere a orasului Timisoara. In apropiere de Timisoara se intersecteaza liniile seismice Periam-Varias-Vinga in nord-vest si Radna-Parta-Sag in sud-est. Un focar secundar se afla chiar sub vatra orasului Timisoara.Zona Timisoara este un centru seismic destul de activ, dar din numeroasele cutremure observate, putine au depasit magnitudinea 6 pe scara Richter. Din informatiile istorice rezulta ca inainte de 1901 au fost inregistrate 217 cutremure (cel mai puternic din Timisoara fiind cel din 1879); in perioada 1901-1950 au fost semnalate 129 cutremure, iar in perioada 1951-1999 au fost inregistrate 97 cutremure, provocand pagube minore cladirilor vechi. Cele mai importante miscari seismice inregistrate au fost cele din 1991 (12 iulie M = 5,7 ; 18 iulie M = 5,6 ; 2 decembrie M = 5,5). Se pare ca cel mai puternic cutremur din zona Banat a fost cel din 10 octombrie 1879 de la Moldova Noua, cu o intensitate de VIII grade pe scara Mercalli numeroase replici.Cutremurele banatene sunt caracterizate prin adancimea mica a focarului (5-15 km), zona redusa de influenta in jurul epicentrului, miscari orizontale si verticale de tip impuls cu durata scurta, perioade lungi de revenire in aceeasi zona. La aceste tipuri de seisme sunt afectate mai mult structurile rigide (zidarie, diafragme, panouri mari) si mai putin cele deformabile (cadre din beton armat sau metalice).